"Vine o zi în care te simţi dat la o parte. Te simţi neprotejat. Parcă tot ce-ai făcut s-a spulberat în aer . Simţi că ai avut încredere degeaba , sentimentele bune ţi-au fost călcate în picioare de oameni prea răi, prea invidioşi, prea nepăsători.
Oricât ai încerca , oricât ai ascunde lacrimile, de dezamăgire nu te poţi ascunde. La un moment dat ai vrea să renunţi, pentru că nu vezi niciun viitor, măcar o undă de optimism. Avem nevoie de susţinere. Avem nevoie de mâna unui prieten adevărat atunci când ne lovim de dubii.
Suntem cei mai răi critici când citim cartea vieţii noastre. Avem nevoie oameni simpli, oameni calzi, de vorbe sincere, de susţinere adevărată .Am obosit să tot explic lumii că nu sunt un om perfect. Am obosit să tot explic lumii că nu mă consider un exemplu.
Sunt complicată. Sunt încăpăţânată. Sunt optimistă.
Însă din când în când sunt cea mai pesimistă, tristă, plângăcioasă şi demoralizată persoană. Este de ajuns un gest şi mă prăbuşesc la pământ . Sunt o persoană sensibilă, sunt o persoană cu multe defecte. Din când în când reuşesc să-mi ascund slăbiciunile de cei care nu mă cunosc .
Doar cei care mi-au descoperit sufletul ştiu ce pot , ce nu pot şi ce-mi doresc cu adevărat. "
(de pe pagina "Eu sunt femeie" )
Aceste cuvinte nu îmi aparţin însă ele exprimă ce simt eu în mare parte, parcă le-aş fi scris eu... Nu au rost prea multe cuvinte acum... Aş mai spune doar atât, un crez de-al meu :
Prietenii buni sunt greu de găsit dar când îi găsim trebuie să ştim să îi păstrăm pentru că un prieten bun e mai valoros decât orice comoară din lumea asta.
Las muzica să "spună" mai multe :
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu