duminică, 26 februarie 2012

Amintiri...

În viaţă, rămânem doar cu amintirile... frumoase sau mai puţin, sunt ale noastre şi ne vor însoţi mereu...

Ascult o melodie frumoasă, care îmi trezeşte multe amintiri...


joi, 23 februarie 2012

Cât de departe?

Când iubim, oricât de greu ne-ar fi uneori, oricâte piedici am avea în cale, oricâte neînţelegeri ar exista între noi şi persoana iubită, reuşim să iertăm şi facem tot posibilul să ne păstrăm iubirea neatinsă...
Nu e uşor să iubeşti, dar e aşa frumos încât merită orice sacrificiu...
Şi eu mi-am pus uneori întrebările pe care le-am regăsit în versurile unei superbe melodii pe care am descoperit-o de curând... Pur şi simplu HOLOGRAF ! Mai multe cuvinte sunt de prisos... las muzica să " vorbească "...


luni, 13 februarie 2012

Despre viaţă...

De ce mereu lucrurile bune, momentele frumoase, care ne fac fericiţi ajung la sfârşit, se termină, se consumă ca ceara lumânărilor? De ce oamenii cei mai dragi, prieteniile pe care le credeam pe vecie, dispar ? De ce noi oamenii nu ştim să preţuim ce avem bun, să preţuim oamenii de lângă noi, să nu îi pierdem greşind faţă de ei? Prea multe întrebări care nu ştiu dacă au răspuns...

Abia îmi trece o febră care m-a chinuit toată ziua de azi... Ar trebui să fiu fericită, că îmi împlinesc în aceste zile nişte vise din copilărie. Azi am vizitat TVR, lucru la care visam când eram mică... Dar nu mă pot bucura pe deplin de aceste momente frumoase... Viata nu e mereu aşa cum ne-o dorim... câştigăm pe o parte şi pierdem pe alta... dar încă mai cred că toate se întâmplă cu un scop, pe care însă ne e greu să îl desluşim...

Nu mai continui să vorbesc prea mult... Vă las cu muzica, care pentru mine e cel mai bun medicament acum... pentru trup şi suflet...



joi, 9 februarie 2012

Fără titlu...

Nu am ştiut ce titlu să pun acestei postări... Nu e despre ceva anume. E pur şi simplu o postare pe care îmi doream să o public dar nu prea aveam idei ce să scriu... Şi cum tot răscoleam internetul în lung şi în lat, am dat peste o melodie foarte frumoasă pe care nu o ştiam. Şi aşa s-a născut această postare, din dorinţa de a exista această melodie aici, printre gânduri, printre rânduri...
Sunt acasă acum, în patul meu şi încerc să mă bucur de câteva clipe de relaxare. Nu pot spune că mă pot relaxa mereu, am şi unele responsabilităţi, dar nu mai am sesiune, nu mai stau cu stres, mă simt mai liberă...
Mă gândesc că mi-am dorit atât de mult să fie zăpadă, însă acum e prea frig să mă pot bucura de ea pe deplin... Cred că aşa suntem noi oamenii...ne dorim cu ardoare ceva şi când ni se oferă acel lucru, când ni se îndeplineşte dorinţa, nu ştim să ne bucurăm şi să apreciem acel "ceva" şi îl pierdem... Aşa facem şi cu oamenii de lângă noi uneori... ne dorim aşa de mult iubirea, ne dorim să fim fericiţi şi când ni se oferă asta, nu ne dăm seama şi pierdem tot ce ni s-a dat... Complicate sunt căile vieţii, dar poate dacă nu ar fi aşa, nu ar mai avea niciun farmec şi nicio valoare existenţa noastră pe acestă lume... Nimic nu e întâmplător pe lumea asta şi toate au un rost al lor...important e să găsim noi acel rost, să găsim rostul nostru şi să îl urmăm...


Cred cu tărie că e important să ne dăm seama la timp de ceea ce avem, să apreciem lucrurile şi oamenii de lângă noi, să ne conştientizăm la timp greşelile şi să încercăm să le îndreptăm... Că timpul nu aşteaptă, nu ţine cu noi de cele mai multe ori... Şi e păcat să regretăm mai târziu că am pierdut ceva ce aveam aproape de noi...

Şi acum, voi lăsa muzica să vorbească în locul meu... voi lăsa două voci minunate să vă încânte auzul...

luni, 6 februarie 2012

C'est fini...

Gata! S-a terminat! Am trecut încă o sesiune cu bine şi parcă nici nu îmi vine să cred că pot sta în pat, că pot scrie aici fără să mă simt vinovată că pierd timp preţios în care ar fi trebuit să învăţ.
A fost grea această sesiune, am făcut din noapte zi uneori pentru că timpul era puţin şi mai aveam o mulţime de învăţat, am fost stresată şi i-am stresat şi pe alţii... dar toate astea au trecut ca şi cum nici nu au existat... Voi rămâne mai ales cu amintirile frumoase, cu orele în care stăteam cu fetele şi încercam să învăţăm, dar în loc de asta ne luam de vorbă şi timpul curgea în ritm alert...
Mă bucur că am cele mai bune prietene şi colege şi le mulţumesc pentru că m-au ajutat să trec mai uşor peste zilele grele, că împreună am trecut cu zâmbetul pe buze şi de această sesiune...


Mă bucur mult că a nins ca în copilăria mea şi că e multă zăpadă, chiar dacă la TV în general se dă impresia că până acum am avut clima din Africa şi nu a mai văzut lumea zăpadă. Sper însă să realizeze şi cine trebuie că "iarna nu-i ca vara" şi să am drum bun până acasă.

Iarna are un alt farmec acasă şi abia aştept să ajung mâine...

Nicăieri nu e mai bine ca acasă, oricât de bine m-aş simţi oriunde în lume...


Am ales o melodie potrivită, care mă emoţionează mereu...

Vacanţă plăcută!


miercuri, 1 februarie 2012

Over the rainbow...

V-aţi întrebat vreodată cum arată lumea de dincolo de curcubeu?

Poate e o întrebare copilărească, dar e o melodie foarte frumoasă care vorbeşte despre această lume unde toate visele se împlinesc...

Nu îmi vine să cred că pot să stau să mă odihnesc acum, să mă relaxez, să am o noapte liniştită, fără să mă gândesc că sunt în sesiune...

Mai e puţin şi mă voi simţi mai bine, voi fi acasă... Mulţumesc Celui care mă iubeşte şi mă ajută de acolo de sus...


Şi acum, să cânte muzica!





Am ales o variantă mai ritmată a acestei melodii, care să se potrivească cu starea mea de acum... Totul e bine când se termină cu bine...
A apărut o eroare în acest obiect gadget