O voce şi un om deosebit...

   
           Cu o săptămână în urmă am avut şansa să întâlnesc un om deosebit, o artistă cu o voce superbă şi cu un suflet frumos. Numele ei este Alexandra Uşurelu şi am descoperit-o prin ianuarie, pur întâmplător, iar de atunci m-am îndrăgostit de vocea şi melodiile ei. Am avut o perioadă când ascultam o melodie de a ei pe repeat o zi întreagă fără să  mă satur şi îmi transmitea o stare de bine . De atunci nu a fost zi în care să nu ascult măcar o melodie de-a artistei, fără să îmi imaginez măcar că voi avea şansa să o ascult cântând live .

          Când am aflat de evenimentul organizat de Avon , "Din dragoste pentru femei", mi-am zis că ar fi drăguţ să ajung. Când am aflat că este invitată Andreea Marin am vrut şi mai mult să merg pentru că este o femeie pe care o admir şi de la care eram conştientă că aş avea multe de învăţat ascultând-o. Iar când am aflat că Andreea o va aduce şi pe Alexandra la Iaşi am fost convinsă că voi merge indiferent dacă asta însemna să renunţ la îndatoririle mele de studentă.

            Zis şi făcut! Am mers şi am avut ocazia să învăţ , să îmi reamintesc unele lucruri esenţiale de care orice femeie ar trebui să ţină cont . Ca o concluzie la toată discuţia ce a avut-o ca liant pe Andreea Marin aş putea spune că am învăţat cât este de important să îmi PREŢUIESC VIAŢA mea în primul rând , pentru putea  fi  o fiică , o soră, o iubită, o prietenă , un sprijin real pentru oamenii dragi .

            Ascultând-o pe Alexandra mi-am simţit inima vibrând de emoţie şi cu emoţie am mers la sfărşit să o rog să facă o poză cu mine. Nu numai că a acceptat foarte bucuroasă şi vădit emoţionată propunerea mea, dar am avut ocazia să îmi confirm că în spatele unei artiste cu o voce caldă şi puternică se află un om de o fineţe deosebită,care emană sensibilitate şi frumuseţe , la fel ca şi vocea sa. M-a luat în braţe ca şi cum aş fi fost o prietenă şi am simţit emoţia de a sta lângă un suflet frumos , lângă un om deosebit . Dacă mă repet e pentru că şi acum am emoţii amintindu-mi de acel moment special care mi-aş dori să se mai repete.

            Dacă va citi vreodată aceste gânduri, aş vrea să îi mulţumesc Alexandrei pentru bucuria mare  pe care mi-a făcut-o ! Ca în versurile unei melodii de-a ei , aş putea să îî spun doar atât:

" Reuşeşti să faci minuni cu un gest
Când zâmbeşti "

Cu zâmbetul, cu vocea  şi cu frumuseţea ei Alexandra a făcut minuni, însenindu-mi acea seară şi o face mereu prin melodiile ei superbe.  Îi doresc să ajungă pe cele mai înalte culmi ale succesului şi să aibă o carieră remarcabilă pentru că merită ce e mai frumos în lume. Începutul e foarte promiţător şi sunt convinsă că peste ani mă voi simţi foarte mândră că am o poză cu una dintre cele mai de seamă artiste ale ţării şi nu numai.

      Închei cu două melodii  ale artistei care mie îmi sunt foarte dragi . A doua e melodia pe care am ascultat-o pe repeat câteva zile la rând şi care m-a făcut să mă îndrăgostesc de vocea Alexandrei pentru totdeauna.
     
      Audiţie plăcută! 

P.S.:  Nu e aşa că vă ating sufletul aceste melodii ? 

E vremea colindelor...

Si iata ca mai e doar o zi pana la Craciun...
Maine e ziua de Ajun, ziua cea mai asteptata deopotriva de cei mici si cei mari. Sunt acasa, in soba arde focul si ascult colinde in timp ce fac ultimele pregatiri de sarbatoare.

Abia asteptam sa ajung acasa, sa aud cum imi scartie zapada sub picioare si sa simt miros de iarna... Mi-am dorit zapada de Craciun si mi s-a implinit visul. Imi doresc sa am un Craciun linistit langa cei dragi, chiar daca unii vor fi aproape doar cu sufletul...
In sunet de colinda, sa traim cu totii bucuria Nasterii pruncului Iisus...


Am multe colinde si cantece de Craciun dragi si mi-a fost greu sa aleg dintre ele cateva pe care sa le impart cu voi... Dar le-am ales pe cele mai dragi, pe care le canta asa frumos un mare artist care vine in fiecare an de departe sa ne aduca in dar cele mai frumoase colinde romanesti: Stefan Hrusca.

Sublim!

Ieri a fost una din cele mai grele dar si mai fericite zile din viata mea... Despre momentele grele nu voi spune nimic, deja au trecut si in plus, momentele de fericire le-au surclasat.

Deci voi povesti despre motivele mele de bucurie... Am avut minunata ocazie sa merg la un concert despre care am aflat cu o seara inainte... Din prima clipa am zis ca eu voi merge, chiar daca asta insemna sa chiulesc de la facultate. Pana la urma universul a complotat in favoarea mea astfel incat nici nu am fost nevoita sa chiulesc pentru ca nu s-au mai tinut respectivele ore de curs.
Asa ca, impreuna cu un prieten bun am urcat dealul Copoului pana la Agronomie, avand certitudinea ca vom avea parte de o seara de neuitat... Si asa a si fost. Ati ghicit! Am fost la concertul Paulei Seling... A fost pur si simplu perfect! Pur si simplu sublim!

Am mai fost la concerte, am mai cunoscut artisti, dar nu am fost niciodata mai impresionata ca la acesta. Pentru doua ore am simtit ca sunt in rai si canta ingeri... Stiam ca Paula este o artista cu un talent exceptional si cu o personalitate aparte. Dar ascultand-o cantand pe viu, la cativa pasi de mine, pur si simplu mi s-a parut cu mult mai mult de atat( nu este grad de comparatie pentru a exprima cat este de extraordinara).


O voce incredibil de calda si de frumoasa, care intr-adevar pare ca e din lumea ingerilor a incantat publicul care nu mai contenea cu aplauzele... Aplaudam si simteam dorinta de a putea face mai mult pentru a-mi exprima admiratia si recunostinta pentru clipele minunate. Dar mai mult decat aplauze nu puteam sa ii ofer acestei artiste si femei cu adevarat exceptionala... Si nici nu cred ca vroia mai mult.. Un artist adevarat este cel mai fericit cand primeste aplauze si cand publicul canta cu el. Si Paula este un artist adevarat, care pe langa talentul de necontestat are o sensibilitate si un caracter demne de toata lauda. Inainte de a fi artist, ea este un om minunat, cu o modestie si cu un mare respect pentru public, dand autografe si zambindu-le cald tuturor celor care si-au dorit, pana la ultimul om. Un om frumos, atat la suflet cat si la infatisare, avand o frumusete aparte, de invidiat, care se distinge prin simplitate si naturalete ce o fac de neegalat.

Scriu aceste randuri cu emotie, aceeasi emotie pe care am avut-o cand am mers si am facut o poza si am luat un autograf pe un cd cu colinde ,cantate impecabil de catre artista, un cd pe care sa i-l fac cadou mamei de Craciun, sa se simta mai aproape de casa...

Am ascultat la concert melodii foarte dragi mie, unele din ele fiind melodiile mele cele mai de suflet care mi-au alinat uneori sufletul in momente grele..."Timpul", "Promit", "A mai trecut un an..." sunt doar cateva dintre ele, despre care am mai scris randuri pe aici... Nu mai zic de colinde care m-au facut sa imi apara lacrimi in ochi, dar nu de tristete, ci de bucurie,de emotie, de drag... Paula a cantat colinde dragi mie, colindele copilariei mele, pe care le-am invatat o data cu primele cuvinte , de la mama si bunica si pe care le aveam scrise intr-o veche carte de rugaciuni pentru copii care mi-a fost primul abecedar, de unde am invatat sa citesc cand eram foarte mica. Ii multumesc Paulei pentru acest dar minunat de Craciun,pentru clipele acestea frumoase, pentru amintirile pe care mi le-a trezit si pentru ca mi-a dat o lectie de viata, pe care o voi exprima prin cuvintele: "A fi domn e o-intamplare, a fi om e lucru mare" .

Nu voi uita si de invitatul special al Paulei, cel care, alaturi de ea, ne-a facut mandri ca suntem romani in urma cu doi ani la concursul Eurovision. Acesta este Ovi, despre care pot spune doar ca este foarte talentat si la fel ca Paula, un artist desavarsit.


Inchei cu speranta ca voi mai avea ocazia sa traiesc asemenea clipe frumoase si pentru ca deja se apropie Craciunul, vreau sa continui sa postez in aceasta perioada cateva colinde si cantece de sezon, cele mai dragi mie. Sper sa va placa si sa va molipsiti de celebrul spirit al Craciunului pe care sa il pastrati mereu...


Incep aceasta serie de postari cum atlfel ,decat cu o colinda a Paulei... Si pentru ca Paula si Ovi si-au incheiat prestatia exceptionala de pe scena cantand melodia " Simply the best" in aplauzele publicului iesean caruia i-au dedicat-o, voi posta si eu aceasta melodie dedicand-o din suflet Paulei si lui Ovi. Sunteti cei mai buni!

Sale el sol...

Cum dupa furtuna se face pana la urma senin, asa si dupa momente mai grele din viata urmeaza momente mai bune si tot ce e greu trece ca furtuna... Ce frumos e cand iese soarele dupa o ploaie, dar si mai frumos este cand poti sa zambesti dupa ce ai plans, cand vezi partea buna, jumatatea plina a paharului pe care nu o vedeai de lacrimi...

Viata e un mixaj de lucruri bune si rele, insa toate se intampla cu un scop si se compenseaza unele pe altele... Important e sa traiesti viata asa cum e ea, sa primesti tot ce ea iti ofera cu inima deschisa si atunci cand te simti lovit de soarta sa ai credinta si sa nu deznadajduiesti, sa nu iti pierzi speranta ca pana la urma va iesi soarele si pe strada ta...

Incerc mereu sa ma ghidez dupa principiul asta si nu reusesc mereu, dar nu mi-am pierdut niciodata speranta si realizez la ceva timp dupa un moment greu ca de fapt nici nu a fost atat de greu si ca am invatat ceva, gasesc partea buna chiar si intr-un lucru mai putin bun...

Nu va pierdeti speranta niciodata si credeti in voi si in Dumnezeu! Asta cred ca e singura cale de a ne face viata frumoasa, asa cum e ea, usoara sau grea...

Aceste ganduri mi-au fost inspirate acum de o melodie foarte frumoasa pe care am ascultat-o si ale carei versuri se potrivesc perfect cu o experienta traita de mine recent... O mai ascultasem mai demult cand mi-a aratat-o cineva care mi-a zis ca ii place si mi-a placut si mie din prima, dar nu credeam ca in curand aveam sa ma regasesc in versurile ei...asta ca sa imi demonstrez inca o data ca nimic nu e intamplator si toate se intampla cu un scop...

Ascultati-o cu placere si luati aminte si la versuri, aveti ce invata din ele...






P.S.: Melodia si gandurile scrise aici sunt pentru tine, sa citesti printre randuri, sa te bucuri sa asculti melodia care iti place simtind ca e pentru tine...

Fluturi...

Au trecut si sarbatorile pascale, nici nu mi-am dat seama cand a trecut timpul... Saptamana trecuta eram foarte stresata, am avut doua examene intr-o singura zi, mi se parea ca nu mai vine o data ziua cand voi pleca acasa, parca sarbatorile erau din ce in ce mai departe. Si au trecut si zilele grele, am scapat cu bine de examene, au trecut si sarbatorile, mai e un pic si gata si vacanta...
Dar nu despre asta vroiam sa scriu acum, a fost asa ca o scurta trecere in revista a zilelor in care nu am mai scris...
Vroiam sa scriu despre fluturi. Da, despre fluturi, acele fiinte gingase si de o frumusete aparte,care mie mi-au placut intotdeauna, imi inspira bucurie, libertate, delicatete, frumusete in adevaratul sens al cuvantului... Alaturi de flori, fluturii vor fi mereu pentru mine cele mai frumoase elemente cu care Creatorul lumii a inzestrat natura...


Nu de mult, am gasit intamplator o melodie pe care am indragit-o din prima clipa si in versurile careia ma regasesc... E despre fluturii din natura si despre alti fluturi...





P.S.: Multumesc pentru poza fotografului amator, dar foarte bun, care a facut-o!

Cele doua cuvinte...

Uneori e greu sa ne exprimam dragostea in cuvinte,nu stim cum sa o facem, cuvintele sunt prea putine pentru asta...
Insa e suficient sa spui doar doua cuvinte, in ele poate incapea toata dragostea...
Numai ca aceste doua cuvinte sunt uneori greu de rostit... In general barbatii le rostesc mai greu, nu le sta in fire sentimentalismul, dar mai bine sa spui cele doua cuvinte mai rar si din toata inima, cu toata sinceritatea, decat sa le spui mereu, astfel incat sa isi piarda din valoare...
Dar nici pentru femei nu e asa de usor mereu, e greu si pentru ele sa rosteasca cele doua cuvinte, cum veti vedea in videoclipul urmator...


P.S.:Dorul meu de aseara a fost alinat astazi, mi s-a facut o surpriza si sunt fericita...
Nu mi-ai spus ca vii, dar ai venit si iti multumesc...

Fericire in dar...

Yupiiii!:d Sunt integralista, a mai trecut o sesiune si a trecut cu bine:d.

Prima sesiune din anul 2... Stiam de la inceput ca acest an va fi mai greu: pe de o parte pentru ca eu nu am facut pana acum obiecte de profil si nu stiam cum ma voi descurca, la inceputul semestrului mi se parea foarte greu si ma gandeam cu teama la sesiune si, pe de alta parte pentru ca stiam de la colegii mai mari ca e foarte greu sa nu ramai cu restante dupa sesiunea asta.
Si uite ca a venit si sesiunea si mi-am propus sa nu raman cu restante si sa iau si note bune, desi, intre noi fie vorba, nu eram foarte increzatoare la inceput ca voi reusi. Dar am muncit cat de mult am putut, desi poate trebuia mai mult uneori, am incercat sa fac in asa fel incat sa fie o sesiune cu succes pentru mine.

 La primele doua examene, a fost mai bine decat m-as fi asteptat, am reusit sa ma mobilizez si sa iau note mari. Dar la al treilea a intervenit oboseala si simteam ca nu mai am putere sa invat, ca nu o sa reusesc sa trec cu bine si peste acest hop, chiar am avut uneori tendinta sa capitulez, sa renunt si sa ma resemnez cu gandul ca voi avea o restanta.
Insa, undeva acolo in suflet ceva nu m-a lasat sa renunt, imi aduceam mereu aminte cu ce ganduri am inceput sesiunea si imi spuneam in sinea mea ca am putere sa trec si peste asta. Perseverenta si ambitia pe care cred ca le am in caracter au invins si de data aceasta lenea si delasarea, plus ca am avut sprijinul unor oameni dragi care stiu sa ma faca sa ma motivez doar prin cateva cuvinte si sa imi amintesc mereu de un motto de al meu("Never give up!") asa ca pana la urma am reusit sa imi adun ultimele forte sa invat pentru examen, desi nu am avut un randament foarte mare si nu am reusit sa fiu in forma maxima.
Pana la urma a fost bine, daca as fi fost mai atenta la examen si as fi putut sa ma concentrez mai mult ar fi fost chiar foarte bine dar sunt multumita desi ieri nu eram...pana la urma totul e bine cand se termina cu bine...

Si uite asa s-a mai dus un semestru din studentia mea...
Trece timpul si nu striga la noi sa fim mai atenti la el, asa ca ne trezim deodata ca nu ne dam seama cum, cand, pe unde a trecut...

Am reusit sa ies integralista din aceasta sesiune, dar nu asta e cel mai mare castig... Castigul mai mare este ca mi-am imbogatit experienta de viata, ca am invatat sa fac fata la greu si sa ma motivez atunci cand simteam ca nu mai am puterea sa merg inainte, ca mi-am demonstrat inca o data ca daca vreau ceva cu adevarat si mai si muncesc pentru asta sansele sa obtin ce vreau sunt foarte mari, ca nu trebuie sa renunt la un vis pana cand nu epuizez si ultima sansa de a-l indeplini... ar mai fi si altele, dar atat imi amintesc acum.

Multumesc Celui de Sus ca mi-a trimis si de data asta ajutor, am simtit cand imi era mai greu cum parca deodata e mai usor, multumesc pentru norocul pe care l-am avut uneori, multumesc celor care m-au ajutat sa imi fac lumina in cap si sa inteleg unele lucruri mai bine atunci cand invatam pentru examen, multumesc colegelor mele si prietenilor mei buni ca ma suporta cand sunt stresata si sunt un stres si pentru ceilalti...(parca as fi luat vreun premiu, cu atatea multumiri:))). Asta e starea mea de spirit acum, simt nevoia sa multumesc pentru tot ce am, sunt fericita cu ce am chiar daca tot timpul e loc de mai bine...

Sunt acasa, in patul meu, urmeaza o saptamana de relaxare, o saptamana in care sa imi incarc bateriile la maxim pentru ca ma asteapta un semestru mult mai greu, sau cel putin asa circula legenda:).

Viata e frumoasa, fie ea usoara, grea si fericirea e usor de atins daca te bucuri de fiecare moment si de lucrurile simple mai ales... Fericire am primit in dar si asta vreau sa ofer si eu, sper sa pot sa o fac mereu...

Yeeees!

Da, chiar asa: yes, yes, yes!... Cum de ce? Nu stii inca? Atunci stai ca iti zic acum, sunt foarte dornica sa povestesc:d.

Azi a fost una din cele mai grele zile din semestrul asta la facultate. Am stiut de cand am vazut orarul ca va fi o zi de foc, cu 3 laboratoare la care vom da teste practice si culmea, toate in aceeasi zi. Se stie ce inseamna sa ai doua examene intr-o zi: de doua ori mai mult stres, mai multe chestii de invatat etc. Dar daca ai trei deja pare imposibil, cum mi se parea si mie zilele trecute. De invatat de unde atata timp cand mai ai si altele in saptamana asta, nu numai astea 3, ca de, e presesiune, adica mai mult "stresiune" si de unde si atata chef sa stai cu capul numai in foi si sa vezi in fata ochilor numai circuite?

Si a venit si ziua de ieri, ziua dinainte de ziua de foc... si cum nu invatasem pentru niciun test inainte, stiam doar amintiri din laboratoare, a venit ca un bumerang ziua asta. Si ma trezesc eu frumos, cu mare greu si fara chef si nu stiam de ce sa ma apuc. Am pierdut cateva ore din lipsa de chef si alte ocupatii care nu aveau legatura cu studiul.
Si pe la amiaza vine salvarea. Delia. Asa se numeste salvarea. Cea mai de treaba fata, care nu pierde timpul ca mine si isi invata inainte, nu numai cu o zi inainte de test. Si a venit sa ma puna un pic "in priza", mi-am facut curaj vrand, nevrand si m-am apucat de invatat. Si cum e vorba, "unde-s doi puterea creste", dar iti dai seama cand sunt 3, 4 deja puterea e la maxim:d. Si am reusit sa imi luminez mintea la un obiect, sa stiu strictul necesar, ca mai mult nu era timp. Si dupa o pauza destul de mare, in care am avut diverse treburi, am reusit sa imi deslusesc si cateva lucruri pentru alt obiect. Si intentionam sa ma mai uit si la al treilea, dar pauza pe care am luat-o, in care am incercat sa ma relaxez si am stresat pe cineva la telefon, s-a dovedit a fi foarte lunga, cat noaptea de lunga, ca la un moment dat am adormit, desi intentia mea era sa stau un pic in pat si sa ma reintorc la invatat.

Si uite asa se face dimineata si cu mare greu ma ridic din pat... vroiam sa mai stau langa Yogi si sa visez frumos, dar era imposibil. Si nu aveam niciun chef, ma gandeam ca nu vreau decat sa treaca cat mai repede ziua de azi, mai ales ca stiam ca invatasem putin si ca sunt chestii pe care nici nu m-am uitat. Ajung la facultate, astept sa imi vina randul si intru la primul test.
Si spre surprinderea mea mi-a placut sa ma "joc" cu circuitul ala si sa rezolv ce mi se cerea. Gata, unul s-a dus. Si vine si al doilea. Si se duce si asta. Si dupa cateva ore de asteptat vine si al treilea. Acu e acu, aici aveam nevoie de destul noroc ca nu stiam decat vreo 3 subiecte. Cineva acolo Sus ma iubeste, clar:d. Mi-a picat ce stiam mai bine, "m-am jucat" iar cu niste circuite si asta a fost. 989, asta e numarul meu de azi:d.

Concluzia mea despre ziua de azi este ca nu e totul sa stai sa inveti zile intregi pentru un examen, e mai bine sa inveti cateva ore si sa ai un dram de noroc. Totul e bine cand se termina cu bine! Sunt fericita acum, dar o sa fiu in culmea fericirii daca trec cu bine si de urmatoarele doua examene. Se termina presesiunea, vine sesiunea, asa e viata asta, toate trec, important e sa trecem si noi cu bine prin ele.

Cam asta e aventura mea studenteasca de ieri si azi. Yeeees!:d

La multi ani 2011!

E prima zi a anului 2011. Parca nu imi vine sa cred inca ca am trecut intr-un alt an. Poate ca inca mi-e somn ca am petrecut azi noapte:d. A fost poate cel mai frumos Revelion pentru ca am avut familia si cei mai buni prieteni aproape. Multumesc>:d<!
Sa nu uit de 2010. A fost un an bun pentru mine daca stau acum si contabilizez. Mi-am facut prieteni noi, mi i-am  pastrat pe cei vechi, m-am indragostit, am ras, am plans, am invatat lucruri noi... ar mai fi multe dar asta e esentialul. In doua cuvinte pot spune : am trait. Am trait acest an cu bune si rele, m-am bucurat de fiecare clipa, am avut oameni dragi aproape... S-a mai dus un an din viata si a venit altul. Sper sa fie macar la fel de bun, dar imi doresc sa fie minunat!
Un an minunat si plin de bucurii si realizari tuturor!
La multi ani!

Inca e Craciun...

Craciun... mult asteptata sarbatoare e pe sfarsite... si ninge, pana la urma am avut zapada de Craciun:d. As vrea sa fie Craciun mai mult timp. Dar daca ar fi mai mult timp poate nu m-as bucura la fel de mult de aceste zile. E bine asa cum e, e cineva acolo sus care le randuieste pe toate si stie El mai bine ce e bine. Ma bucur de ultimele clipe de Craciun, de ultimele momente cand pot sa ascult colinde si muzica de Craciun. Si afara ninge, ninge frumos... poate voi face si un om de zapada...

Craciunul a sosit!

A sosit si ziua mult asteptata... e ajun de Craciun... ma uit la bradul impodobit, ascult colinde si astept colindatori. E frumos. As vrea sa fie multa zapada dar e bine si asa, atata timp cat sunt langa cei dragi, langa familia mea. As vrea sa mai am cativa prieteni aproape, asta ar fi un ideal, dar multumesc Celui de Sus pentru ce am, imi implinesc un vis dupa multi ani, sa fie si mama cu noi de Craciun.
Mos Craciun a venit deja pe la mine, mi-a adus cele mai frumoase daruri:d. Sper sa vina la toata lumea in seara asta, mai ales la copii, cum venea si la mine cand eram mica.
Imi doresc ca acest Craciun sa fie pentru toti fericit si sa aduca in sufletele tuturor speranta, lumina si iubire!
Sarbatori fericite!
















Cateva melodii dragi mie pe care le ascult cu drag in aceasta seara, si impart din bucuria mea. Ascultati-le, va asigur ca merita, va vor face seara de ajun magica!

Christmas time is here

Mai e putin si vine... Cum cine? Vine Craciunul, vine Mosul:d. Ce bine e acasa! E frumos sa fii inconjurat de cei mai dragi oameni, sa fie cald si bine in casa, sa astepti cu nerabdare ajunul... e un sentiment de fericire, de implinire... e bucuria data de lucrurile simple.
Bucuria mea o transmite cel mai bine muzica:d. Enjoy listening it!

Vis de iarna...

Mai e putin pana imi voi vedea inca un vis implinit... visul meu de ani de zile, visul meu de iarna. Am avut un weekend frumos dar si plin de peripetii : cu cumparaturi, cu surprize placute, cu surprize neplacute(amenzi), cu partie, cu vin fiert, cu plimbari prin orasul luminat si colorat de sarbatoare, cu prieteni langa mine... asta a fost inceputul visului si sper ca va continua la fel de frumos daca nu si mai frumos:d. Mai e putin si plec acasa sa fiu langa familia mea, sa petrecem un Craciun frumos impreuna, cum imi doresc de ani. Abia astept sa impodobim bradul in sunet de colinde, sa miroase in casa a cozonaci si prajituri, sa fac cadouri, sa ne bucuram impreuna de aceste clipe de vis. Mi-e dor de iernile cand eram mica si era toata familia acasa, aveam bunicii langa mine, credeam in Mos Craciun si il asteptam cu emotie, nu stiam daca va veni si imi parea rau de micile prostioare facute,  mi-e dor de bucuria din momentul cand primeam cadouri, as vrea sa mai cred ca un ingeras vine si da dulciuri jos din brad si nu am voie sa iau eu, trebuie sa astept sa cada ele pe covor(asa imi spusese mama:d), mi-e dor sa mai fiu copil...nu stiu cand am crescut, cand a trecut timpul, cand am inceput sa nu mai cred in povesti... Mi-e dor dar sunt fericita cu ce am acum,  vreau sa traiesc un vis frumos, un vis de iarna, retraiesc momente din copilarie, abia astept sa ajung acasa si sa fie Craciun, sa fiu langa ai mei...

 

O melodie draga,  care imi da sentimentele din cuvintele scrise mai sus...

O veste...

"Colinde, colinde, e vremea colindelor..."
Maine voi canta in corul Ligii Studentilor Electronisti la EteCe Craciun si cum abia am ajuns de la repetitie mi-au ramas in minte si in suflet colindele. Una din ele, care imi place foarte mult, am gasit-o intr-o interpretare de exceptie, cum sper sa avem si noi maine seara, sa aducem vestea cea mare... Asculta! Nu e asa ca iti place?...

Sarbatorile vin...

Incepe sa se simta atmosfera sarbatorilor...Iarna a pus deja stapanire peste tara,este zapada, incep sa se auda colinde,luminile se aprind incet peste tot... Imi place atmosfera asta, abia astept sarbatorile si pana atunci ma bucur de clipele traite in prezent. Si in continuare un colind drag mie care imi aduce in suflet spiritul sarbatorii sfinte...



P.S.: Luna aceasta suntem mai bogati noi,romanii ca il avem printre noi pe Stefan Hrusca, colindatorul care ne face sarbatorile mai frumoase cu glasul lui... Mi-as fi dorit ca anul acesta sa ajung la concertul lui dar din pacate nu pot...Pana voi avea aceasta ocazie ii voi asculta muzica, mai ales in aceasta perioada a anului.

Acasa de Craciun...

Am gasit o melodie frumoasa, o melodie care e un fel de avanpremiera a sarbatorilor care vin... Sunt acasa acum si abia astept Craciunul sa fiu din nou acasa:d. Pana atunci visez si ascult muzica,ce recomand tuturor sa faca in aceasta perioada...

"Te uita cum ninge Decembre!..."

"Afara ninge linistit,
Si-n casa arde focul,
Iar noi pe langa mama stand..."

Atat traiesc acum din aceasta poezie, asa ca voi aminti doar aceste versuri ale lui Cosbuc.
Ninge... ninge frumos, ninge ca-n povesti, ninge ca atunci cand eram copil... De fapt ninsoarea, focul ce arde in soba, mama care face prajituri ma fac sa ma simt iar copil, sa scot la iveala acea parte din suflet care va ramane mereu tanar,  sufletul de copil din mine... Poate par nostalgica, dar de fapt acum nu e nostalgie, eu chiar imi retraiesc in aceste clipe momente din copilarie de care imi era dor si pe care nu credeam ca le voi mai trai... E un dar acesta pe care il primesc cu multa bucurie, e poate cel mai frumos dar pe care l-am primit de la Mos Nicolae, numai ca mi l-a trimis mai devreme, ca am fost copil cuminte:d.
Sunt fericita, sufletul meu de copil rade acum... Imi place iarna, si mai ales decembrie...

"Te uita cum ninge decembre!"