Fericire in dar...

Yupiiii!:d Sunt integralista, a mai trecut o sesiune si a trecut cu bine:d.

Prima sesiune din anul 2... Stiam de la inceput ca acest an va fi mai greu: pe de o parte pentru ca eu nu am facut pana acum obiecte de profil si nu stiam cum ma voi descurca, la inceputul semestrului mi se parea foarte greu si ma gandeam cu teama la sesiune si, pe de alta parte pentru ca stiam de la colegii mai mari ca e foarte greu sa nu ramai cu restante dupa sesiunea asta.
Si uite ca a venit si sesiunea si mi-am propus sa nu raman cu restante si sa iau si note bune, desi, intre noi fie vorba, nu eram foarte increzatoare la inceput ca voi reusi. Dar am muncit cat de mult am putut, desi poate trebuia mai mult uneori, am incercat sa fac in asa fel incat sa fie o sesiune cu succes pentru mine.

 La primele doua examene, a fost mai bine decat m-as fi asteptat, am reusit sa ma mobilizez si sa iau note mari. Dar la al treilea a intervenit oboseala si simteam ca nu mai am putere sa invat, ca nu o sa reusesc sa trec cu bine si peste acest hop, chiar am avut uneori tendinta sa capitulez, sa renunt si sa ma resemnez cu gandul ca voi avea o restanta.
Insa, undeva acolo in suflet ceva nu m-a lasat sa renunt, imi aduceam mereu aminte cu ce ganduri am inceput sesiunea si imi spuneam in sinea mea ca am putere sa trec si peste asta. Perseverenta si ambitia pe care cred ca le am in caracter au invins si de data aceasta lenea si delasarea, plus ca am avut sprijinul unor oameni dragi care stiu sa ma faca sa ma motivez doar prin cateva cuvinte si sa imi amintesc mereu de un motto de al meu("Never give up!") asa ca pana la urma am reusit sa imi adun ultimele forte sa invat pentru examen, desi nu am avut un randament foarte mare si nu am reusit sa fiu in forma maxima.
Pana la urma a fost bine, daca as fi fost mai atenta la examen si as fi putut sa ma concentrez mai mult ar fi fost chiar foarte bine dar sunt multumita desi ieri nu eram...pana la urma totul e bine cand se termina cu bine...

Si uite asa s-a mai dus un semestru din studentia mea...
Trece timpul si nu striga la noi sa fim mai atenti la el, asa ca ne trezim deodata ca nu ne dam seama cum, cand, pe unde a trecut...

Am reusit sa ies integralista din aceasta sesiune, dar nu asta e cel mai mare castig... Castigul mai mare este ca mi-am imbogatit experienta de viata, ca am invatat sa fac fata la greu si sa ma motivez atunci cand simteam ca nu mai am puterea sa merg inainte, ca mi-am demonstrat inca o data ca daca vreau ceva cu adevarat si mai si muncesc pentru asta sansele sa obtin ce vreau sunt foarte mari, ca nu trebuie sa renunt la un vis pana cand nu epuizez si ultima sansa de a-l indeplini... ar mai fi si altele, dar atat imi amintesc acum.

Multumesc Celui de Sus ca mi-a trimis si de data asta ajutor, am simtit cand imi era mai greu cum parca deodata e mai usor, multumesc pentru norocul pe care l-am avut uneori, multumesc celor care m-au ajutat sa imi fac lumina in cap si sa inteleg unele lucruri mai bine atunci cand invatam pentru examen, multumesc colegelor mele si prietenilor mei buni ca ma suporta cand sunt stresata si sunt un stres si pentru ceilalti...(parca as fi luat vreun premiu, cu atatea multumiri:))). Asta e starea mea de spirit acum, simt nevoia sa multumesc pentru tot ce am, sunt fericita cu ce am chiar daca tot timpul e loc de mai bine...

Sunt acasa, in patul meu, urmeaza o saptamana de relaxare, o saptamana in care sa imi incarc bateriile la maxim pentru ca ma asteapta un semestru mult mai greu, sau cel putin asa circula legenda:).

Viata e frumoasa, fie ea usoara, grea si fericirea e usor de atins daca te bucuri de fiecare moment si de lucrurile simple mai ales... Fericire am primit in dar si asta vreau sa ofer si eu, sper sa pot sa o fac mereu...