De ce mereu lucrurile bune, momentele frumoase, care ne fac fericiţi ajung la sfârşit, se termină, se consumă ca ceara lumânărilor? De ce oamenii cei mai dragi, prieteniile pe care le credeam pe vecie, dispar ? De ce noi oamenii nu ştim să preţuim ce avem bun, să preţuim oamenii de lângă noi, să nu îi pierdem greşind faţă de ei? Prea multe întrebări care nu ştiu dacă au răspuns...
Abia îmi trece o febră care m-a chinuit toată ziua de azi... Ar trebui să fiu fericită, că îmi împlinesc în aceste zile nişte vise din copilărie. Azi am vizitat TVR, lucru la care visam când eram mică... Dar nu mă pot bucura pe deplin de aceste momente frumoase... Viata nu e mereu aşa cum ne-o dorim... câştigăm pe o parte şi pierdem pe alta... dar încă mai cred că toate se întâmplă cu un scop, pe care însă ne e greu să îl desluşim...
Nu mai continui să vorbesc prea mult... Vă las cu muzica, care pentru mine e cel mai bun medicament acum... pentru trup şi suflet...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu