Nu am ştiut ce titlu să pun acestei postări... Nu e despre ceva anume. E pur şi simplu o postare pe care îmi doream să o public dar nu prea aveam idei ce să scriu... Şi cum tot răscoleam internetul în lung şi în lat, am dat peste o melodie foarte frumoasă pe care nu o ştiam. Şi aşa s-a născut această postare, din dorinţa de a exista această melodie aici, printre gânduri, printre rânduri...
Sunt acasă acum, în patul meu şi încerc să mă bucur de câteva clipe de relaxare. Nu pot spune că mă pot relaxa mereu, am şi unele responsabilităţi, dar nu mai am sesiune, nu mai stau cu stres, mă simt mai liberă...
Mă gândesc că mi-am dorit atât de mult să fie zăpadă, însă acum e prea frig să mă pot bucura de ea pe deplin... Cred că aşa suntem noi oamenii...ne dorim cu ardoare ceva şi când ni se oferă acel lucru, când ni se îndeplineşte dorinţa, nu ştim să ne bucurăm şi să apreciem acel "ceva" şi îl pierdem... Aşa facem şi cu oamenii de lângă noi uneori... ne dorim aşa de mult iubirea, ne dorim să fim fericiţi şi când ni se oferă asta, nu ne dăm seama şi pierdem tot ce ni s-a dat... Complicate sunt căile vieţii, dar poate dacă nu ar fi aşa, nu ar mai avea niciun farmec şi nicio valoare existenţa noastră pe acestă lume... Nimic nu e întâmplător pe lumea asta şi toate au un rost al lor...important e să găsim noi acel rost, să găsim rostul nostru şi să îl urmăm...
Cred cu tărie că e important să ne dăm seama la timp de ceea ce avem, să apreciem lucrurile şi oamenii de lângă noi, să ne conştientizăm la timp greşelile şi să încercăm să le îndreptăm... Că timpul nu aşteaptă, nu ţine cu noi de cele mai multe ori... Şi e păcat să regretăm mai târziu că am pierdut ceva ce aveam aproape de noi...
Şi acum, voi lăsa muzica să vorbească în locul meu... voi lăsa două voci minunate să vă încânte auzul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu