Am învăţat să nu mai cred că există ceva veşnic pe lumea asta în afară de Dumnezeu... am învăţat că uneori din prea multă iubire poţi răni fără să conştientizezi... am învăţat că unii oameni pe care îi credeai prieteni se pot schimba foarte uşor... am învăţat că orgoliul distruge prietenia şi că de la iubire la ură e un pas mult prea mic uneori...
Însă am mai învăţat ceva: am învăţat să uit, să iert chiar dacă nu mi se cere iertare, să privesc înainte cu încredere şi să nu regret nimic din ce am trăit... Şi am învăţat într-un final că trebuie să mă respect mai mult pe mine decât pe ceilalţi pentru că dacă eu nu mă respect, nu am de ce să pretind respectul lor... Oamenii se schimbă şi de cele mai multe ori uită binele făcut, văd doar răul...
Bune, rele, orice am trăit, atâta timp cât m-a lăsat în viaţă e doar o nouă lecţie de învăţat, o nouă experienţă , o piatră la edificiul vieţii...
Vă doresc acest edificiu cât mai maiestuos!
Vă propun acum o melodie foarte dragă mie, cântată de o voce splendidă pe care o iubesc deşi o ascult mereu cu durerea că Mădălina nu mai este...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu